Despre casele de marcat

Ordonanţa de urgenţă nr. 28 din 25 martie 1999 *** Republicată 
privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Din forma în vigoare începând cu data de 11 decembrie 2015, redau un fragment:

„ART. 2
Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1) încasările efectuate din următoarele activităţi:
a) comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
b) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
c) transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul;
d) activităţile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii - bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
e) activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii;
f) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;
g) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
h) comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
i) serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
j) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
k) încasarea contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei şi canalizării, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poştă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet;
l) efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe;
m) serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
n) activităţile de jocuri de noroc desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
o) serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
p) livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
q) comerţul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile.
ART. 2^1
În situaţiile în care pentru încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul şi a serviciilor efectuate către populaţie, în cazul activităţilor prevăzute la art. 2 lit. f), h), i) - l) nu sunt utilizate aparate de marcat electronice fiscale, este obligatorie emiterea de chitanţe, în condiţiile legii.”




Hotărârea nr. 479 din 18 aprilie 2003 *** Republicată 
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Din forma în vigoare începând cu data de 12 februarie 2014, redau un fragment (literele nu corespund întru totul cu cele din OUG 28/1999 din cauza repetatelor actualizări ale actului):

„ART. 9
(1) Vânzarea de pâine şi produse de panificaţie, precum şi de ziare şi reviste în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 2 lit. c) şi d) din ordonanţa de urgenţă atrage neîncadrarea acestor activităţi în excepţia prevăzută de lege.
(2) În sensul art. 2 lit. c) din ordonanţa de urgenţă, prin magazine sau raioane specializate se înţelege spaţiile în care se comercializează exclusiv pâine şi produse de panificaţie.
(3) În sensul art. 2 lit. d) din ordonanţa de urgenţă, prin distribuitori specializaţi se înţelege agenţii economici care comercializează exclusiv ziare şi reviste.
ART. 10
Activităţile de vânzare a biletelor de călătorie şi a abonamentelor pentru transportul public de călători, ca activităţi anexe transportului, intră în excepţia prevăzută la art. 2 lit. e) din ordonanţa de urgenţă.
ART. 11
(1) Bonurile cu valoare fixă prevăzute la art. 2 lit. f) din ordonanţa de urgenţă se tipăresc în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare privind formularele tipizate cu regim special, comune pe economie, suma fixă percepută de la client fiind pretipărită pe documentul eliberat acestuia.
(2) Vânzarea de timbre fiscale, poştale, judiciare, precum şi de rovignete, cărţi poştale sau altele asemenea, care se comercializează la valoarea nominală pretipărită pe acestea, intră în excepţia prevăzută la art. 2 lit. f) din ordonanţa de urgenţă.
ART. 12
Activităţile de parcare a autovehiculelor şi jocurile de noroc intră sub incidenţa prevederilor art. 2 lit. f) din ordonanţa de urgenţă numai în cazul în care se încasează de la clienţi o sumă fixă care este pretipărită pe biletul de acces şi, respectiv, pe biletul sau produsul loteristic de participare la jocurile de noroc, eliberat clientului.
ART. 13
(1) Agenţii economici care desfăşoară activităţi de amanetare sunt exceptaţi de obligaţia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale pentru serviciile de creditare, inclusiv pentru comisionul aferent acestor servicii.
(2) La vânzarea direct către populaţie a bunurilor amanetate, ca urmare a neachitării împrumutului de către deponentul bunului amanetat, se emite bon fiscal, cu excepţiile prevăzute de lege.
ART. 14
În înţelesul art. 2 lit. g) din ordonanţa de urgenţă, casele de schimb valutar aparţinând persoanelor juridice autorizate sunt casele de schimb valutar organizate ca persoane juridice conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având ca obiect unic de activitate schimbul valutar, autorizate de Banca Naţională a României.
ART. 15
Intră sub incidenţa prevederilor art. 2 lit. h) din ordonanţa de urgenţă:
a) profesiile libere sub toate formele de organizare, care nu implică crearea unei societăţi comerciale, desfăşurate de către notari, avocaţi, experţi autorizaţi, medici, experţi contabili, contabili autorizaţi, arhitecţi, precum şi de alte persoane fizice care prestează servicii cu caracter profesional în domeniul ştiinţific, literar, artistic şi educativ;
b) activităţile economice desfăşurate în mod independent, inclusiv prin practicarea unei meserii, de către persoanele fizice autorizate potrivit legii, cu excepţia activităţilor de taximetrie auto pentru mărfuri şi persoane.
ART. 16
Intră sub incidenţa prevederilor art. 2 lit. s) din ordonanţa de urgenţă bunurile livrate şi serviciile prestate în baza unor contracte în care se prevede că plata se face în rate, la termen sau sub formă de avansuri. Prin avansuri se înţelege încasarea parţială a contravalorii bunurilor sau serviciilor înaintea livrării, respectiv prestării acestora.”